Fat-Frumos din Lacrima - Mihai Eminescu

(publicat în 1870)

Citeste!

   In “Fat-Frumos din Lacrima” descoperim codul basmului popular si codul operei eminesciene. De codul basmului popular tine nasterea miraculoasa a printului, dupa multa vreme in care parintii lui au asteptat zadarnic sa fie nascut urmasul la tron. Spre deosebire de basmul popular, nu tatal este adjuvantul ci mama lui, ceea ce inseamna o abatere de la conventia basmului popular si ceea ce se numeste abatere genereaza o noua semnificatie a textului. Tot de codul basmului popular tine calatoria initiatica a eroului, lupta impotriva raului, prezenta bestialului care cuprinde vietuitoarele malefice si benefice. Apoi prezenta obiectelor magice, a cifrelor sacre si apoi initierea in dragoste urmata de casatoria din final care marcheaza maturitatea depina a printului care poate lua locul tatalui sau la conducerea imparatiei.
     Exista insa in text multe elemente ce lipsesc din basmele populare si care tin de codul eminescian.
Apare cuplul romantic, alcatuit din inger si demon, asupra caruia insista naratorul inca din incipit. Batranul crai este mereu mohorat, suparat, ocupat cu razboiul de 50 de ani dus cu vecinul sau. El ilustreaza demonul romantic, in vreme ce imparateasa e asemeni unui inger. Aceasta opozitie simbolizeaza defapt dimensiunea sociogonica a textului. Prin sociogonie se intelege un text sau un ciclu de texte in proza sau versuri in care se urmareste fie istoria unor civilizatii, fie cea a omului in diferitele ei etape.
     In textul in discutie se realizeaza o fina opozitie intre civilizatia precrestina si cea crestina, ceea ce semnaleaza prezenta meditatiei filosofice asupra istoriei civilizatiilor. Batranul imparat, dar si alte personaje ilustreaza civilizatia precrestina si apusul acesteia, in vreme ce imparateasa, Fat-Frumos, imparatul cel tanar din vecini, Ileana, stapana celor 7 cai, simbolizeaza defapt rasaritul unei noi civilizatii cu un nou cod moral si cu noi valori, civilizatia crestina. De aceea nu batranul crai este acela care provoaca intentionat nasterea urmasului sau, fiindca Fat-Frumos nu va mai continua traditia tatalui, ba dinpotriva ii va pune capat si va lupta in numele moralei crestine. Imparateasa e cea care provoaca prin durerea si rugile ei inaltate fecioarei biblice nasterea eroului crestinatatii.
     In episodul nasterii lui Fat-Frumos din lacrima fecioarei bilblice, Eminescu face o trimitere intertextuala atat la anumite ritualuri precrestine cat si la Sfanta Taina a Impartasaniei. Cand imparateasa inghite lacrima fecioarei Sfinte are loc si contopirea cu aceasta si din aceasta clipa viitorul print este investit sa fie purtatorul misiunii sacre de a lupta pentru valorile crestine.
     Fat-Frumos este erou civilizator, fiindca prin faptele sale impune codul moral crestin. El lupta in special in numele a doua idei morale din decalog: sa nu ucizi si sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Fratia pe care o leaga cu printul vecin pecetluieste legatura dintre cei doi, fiindca si celalalt apara aceste noi valori morale. Fat-Frumos nu lupta pentru el, ci mai ales pentu fratele de cruce a carui imparatie dar si a carui iubire sunt amenintate de fortele demonice, simboluri ale civilizatiei precrestine.
     Dupa savarsirea aventurii sale de erou crestin, adica dupa anihilarea mumei-padurii, a genarului si a babei cu cei 7 cai, Fatu-Frumos este rasplatit oarecum symbolic de fecioara biblica in vis, anume ii va reda Ilenei, orbita de lacrimi de iubire, privire, asezandu-I pe frunte 2 stele, acestea semnificandd faptul ca lupta aceasta a printului are intr-adevar valoarea sacra a nasterii si impunerii civilizatiei crestine.

Basmul cult

          Basmul cult s-a nascut tarziu in spatiu cultural european. A aparut in cadrul romantismului, care s-a nascut la sfarsitul secolului XVIII-inceputul secolului XIX. Romanticii, si mai ales cei germani au fost fascinate de miturile popoarelor si de folclorul acestora. Au vazut in acestea pretioase vestigii ale gandirii mitice prelungite in literatura populara. Pana la ei miturile si folclorul au fost privite ca niste productii foarte simple si care n-ar mai corespunde modernitatii. Acest lucru a fost corectat de romantici si pus in evidenta de cercetatorii istoriei religiilor, printer care si Mircea Eliade.
          In al doilea rand scriitorii romantici au fost niste inadaptati la societatea lor, revoltati impotriva oridnii nedrepte a lumii si in consecinta au visat mereu ca prin opera lor sa construiasca o lume superioara celei concrete, adica o lume posibila de locuit atat pt ei cat si pentru cititori si care sa fie o alternative la uratul esential. E inca un motiv pentru care au scris basme.
          Dupa modelul romanticilor au cultivat basme si scriitori apartinand altor curente.
Basmul cult e practice un dublu palimpsest in sensul in care el contine urmele multor basme populare si apoi urmele operei scriitorului respectiv.