Marea asemanare a
basmelor a dus in timp si la o puternica formalizare a acestor naratiuni, adica
au o constructie foarte asemanatoare, invariantii sunt asemanatori, mai ales
personajele sunt aproape aceleasi, tema basmelor revine totdeauna, motivele
literare sunt prezente in mai toate basmele, etc.
Unul dintre cei mai importanti cercetatori ai basmului este cercetatorul
rus Vladimir Propp. In primul
rand cercetatorul basmelor a descoperit mecanisme subtile care stau la baza
ascultarii si relatarii. Datorita faptului ca omul a fost, este si va fi un
homo narrativus, adic are vocatia de a relata sau asculta, se vad foarte bine
diferite strategii de relatare.
Naratologii au preluat concluziile lui Vladimir Propp
cu privire la functiile celor 3 formule obligatorii intr-un text, anume:
Formula de deschidere care aste defapt incipit, formula de continuare si cea de
incheiere.
Formula de deschidere stabileste pentru prima data legatura dintre
narator si naratar. In aceasta formla naratorul precizeaza mai intai timpul
evenimentelor pe care il plaseaza in vremuri anistorice, fabuloase si
exemplare, adica in illo tempore. De aceea personajele si evenimentele
vor fi arhetipurifiindca tot ce se intampla in vremurile de indeput de lume e
de domeniu exemplarului, unic, dupa cum o sugereaza comparatia :” a fost odata
ca niciodata”. Naratorul ii promite prin urmare naratarului sau ceva de
domeniul exceptionalului si in felul acesta il atrage in fictiune si ii
trezeste curiozitatea.
Adeseori formula aceasta este continuata pe un
ton de umor, de exemplu in basmele in care se spune ca “era pe vremea cand
puricele era potcovit cu 99 ocale de fier si sarea cu ele pana la cer” si
intr-o astfel de situatie intentia naratorului este de a crea o anumita
disponibilitate a naratarului de a asculta cu placere.
Formula de continuare Are functia esentiala de a mentine naratarul in
fictiune, iar naratorul ii promite evenimente spectaculoase, pline de suspans
si acest lucru tine de un anumit ceremonial al relatarii si ascultarii si care
apare foarte bine construit si in povestirile de mare vechime care au circulat
pe cale orala.
Formula de incheiere e variata in basme si are rostul de a-l scoate
pe ascultator din universul fabulos si de a-l reda realitatii concrete. Adeseori
formula aceasta dobandeste o nota de ummor atunci cand naratorul ii
marturiseste naratarului ca “a incalecat pe o capsuna si am spus o mare
minciuna”.
Formula de incheiere e absolut necesara in basme
pentru ca auditorul sa faca diferenta dintre spatiul fictiunii pure si
realitatea concreta.
Cercetatorul Vladimir Propp si Greimas ajung la
concluzia ca toate personajele basmelor nu au individualitate si implinesc
niste functii sau roluri in naratiune. Cei doi cercetatori stabilesc o serie de
tipuri de roluri sau functii de basme, de exemplu:
·
batranul
imparat are functia de
adjuvant, adica el stimuleaza actiunile eroului.
·
Daca
apar si cei doi frati mai mari ai eroului, acestia au functia de a incerca
sa impiedice actiunile celui mai mic, dar efectul e invers fiindca aceasta
incercare il face pe print sa fie el cel cu destin special.
·
Protagonistul
basmului are functia sau rolul
de a deveni viitorul conducator si ca atare trebuie sa parcurgga un drum
initiatic si sa lupte impotriva raului pt triumfulbinelui.
·
Balaurii,
zmeii sau animalele malefice au
rolul de a pune in evidenta opozitia bine-rau ceea ce contribuie la initierea
tanarului.
·
Animalele
benefice au rolul de a-l ajuta
si initia pe print.
·
Printesa
indeplineste functia de a contribui la initierea
in dragoste a viitorului imparat fiindca in gandirea straveche adevarata
cunoastere nu inseamna doar cunoasterea realului, a regulilor, a relatiilor
inter-umane ci si in trairea efectiva a celor mai inalte sentimente umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu